Sunday morning
......
Zile ploioase de vară târzie. În dormitor praful arogant se plimbă ţanţoş pe mobila veche. Îl observi, dar e prea devreme sa-l iei in seamă. Într-un colţ de cameră chitara te striga in note disperate, iar stropii de ploaie parca recită Bacovia. E ziua in care speranta te inseala cu destinul, iar singurii prieteni sunt sticla si vinul. Culorile calde sunt rupte si murdare. Ai vrea sa poti face ceva, dar mucegaiul cucereste orice urma de curat. La trei clipe distanta o pana de inger trist se pierde in lumina becului de la veioza...
Te saturi. Vrei raze de soare. Vrei copii in faţa blocului...strigăte...veselie. Vrei plimbări în parc şi vată de zahăr pe baţ. Vrei petale de trandafiri rumeni si mirosul crud al verii.
Dar e duminică...şi prea devreme. Si ploaia-şi continua simfonia, alene.
Rufe murdare stau pe pereti. Iti iei ramas bun, spre margini te-ndrepti...
Paranteza:
Fiecare zi este o poveste.
Adunate la un loc sunt povesti de adormit copii, un pic mai mari. Somn usor!