luni, 2 aprilie 2012

Umbra


...
Scările duceau până la etajul patru al clădirii de pe Universtăţii 1 - numită şi Casa Sebestyen, construită la începutul secolului XX -, dar ea se opreşte pentru o clipă la mezanin. Poate că era lumina aia oarbă care o atrăgea. Poate că era încăperea de la etajul trei, o cameră îngustă cu tavan înalt şi uşă de lemn, care o respingea. Poate că era drumul până acolo.



Un zgomot puternic provenit de la uşa de fier, mare şi grea, de la intrarea în imobil, apoi o linişte pătrunzătoare în care se puteau auzi doar paşii apăsaţi ai unui bărbat o facu să-şi ridice privirea urmărind atentă printre ornamentele balustradei umbra bine conturată care se plimba la parter. S-a retras puţin, ruşinată, pentru a nu fi văzută atunci când acel bărbat misterios va urca primele trepte. Dar bărbatul nu apare şi îşi dă seama că umbra, pe care o pierduse, se transformase în zgomot. În zgomotul tot mai puternic care se apropie de ea, apoi se îndepărtează, ca un tren care trece printr-o gara mult prea mica pentru a opri. Umbra era acum zgomotul ascensorului, care se opreşte brusc în dreptul etajului trei, etajul la care statea Ea. Daca e El?

După câteva momente, veşnice pentru Ea, nesemnificative pentru El, lupta halucinantă cu zgomote şi umbre reîncepe. O fi nebună? O fi acea nebună care ştie că în spatele magiei nu este decât iluzie, iar în spatele iluziei e realitatea? O fi acea nebună care ştie că zgomotele şi umbrele nu sunt decât proiecţia lui în alte dimensiuni? O fi acea nebună care simte că-l pierde, când e atât de aproape de Ea?

Coboară în fugă la parter în acelaşi timp în care zgomotul uşii de la intrare anunţa ieşirea lui din acel imobil vechi şi întunecat. Prin geamurile înguste şi lunguieţe ale uşii de fier - o combinaţie ciudată de forţă şi fragilitate - îl observă pe el stând în picioare cu faţa catre lume, cu spatele la Ea, ţinand un trandafir în mână. Era chiar El. Cel căruia îi întorsese spatele cu doar câteva ore înainte. Cel care o căutase să-i ofere probabil cel mai frumos trandafir din viaţa ei, nu neaparat prin aspectul lui, ci mai degrabă prin momentul ales de a fi dăruit. Era El, cel care o cautase, tot El care acum renunţase.


El oferă trandafirul unei frumoase necunoscute - vizibil ruşinată şi intimidată de gestul bărbatului - cei doi îşi zâmbesc, apoi pornesc în direcţii opuse.

Ea ramane pierdută în linişte şi întuneric privind lumea de afară printre razele de lumina, cu privirea-i fixată pe geamul pe care îl vazuse pe El cu cateva clipe înainte.





El şi Ea nu s-au mai văzut niciodată.
...
...

  © Blogger template Brooklyn by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP