Restaurant...

Un restaurant negru, nu unul colorat. Nu unul cu vitrine mari, ci unul cu geamuri mici.....sparte. Nu unul cu reclama luminoasa, ci unul cu reclama ruginita. Nu are usa de acces, ci doar o gaura mare in zidul de caramida.

Si totusi intram...
Dar nu ne intampina valetul, ci intunericul. Iar chelnarita blonda e doar o raza de soare. Nici scaune nu sunt. Nici mese.

Si totusi ne asezam...
Dar nu ne serveste nimeni. Nu sunt nici bucatari, ci doar sobolani. Mucegaiul a luat locul carnii, iar multimea de sticle suspina dupa un strop de gin.

Si totusi platim...
Platim pentru ceea ce facem, dar nu ne atingem de bani. Ne ridicam, desi nu am stat jos, si plecam. Plecam satui, desi nu am mancat sau baut. Suntem multumiti, desi nu am fost serviti. Este un altfel de restaurant. Un restaurant negru, nu unul colorat...

Teo

...
O fata frumoasa. Enervant de frumoasa as indrazni sa zic. O fata care pare mai degraba copil decat femeie. Cu o voce subtire de soricel reuseste de putine ori sa-si impuna punctul de vedere, insa se transforma radical cand cineva incearca s-o domine. E o fata pe care o citesti greu. Timida si blanda la suprafata sunt sigur ca interiorul ei ascunde multe. O fata care nu indrageste camera foto, dar o fata de care camera foto se indragosteste instantaneu.

Am incercat s-o abordez dintr-un alt unghi. Sa-i inteleg gandurile si sa-i descopar simturile. Insa nici zoom-ul si nici expunerile lungi nu au reusit sa surprinda profunzimea. Am renuntat la idee si m-am resemnat repede.

M-am multumit la inceput cu surprinderi instantanee ale chipului ei. Nu aveam de ales, pentru ca era vizibil intimidata de persoanele din jur. Sesiunea foto din prima zi a durat tot atat cat cafeaua de dinainte.

A doua zi lucrurile au stat cu totul altfel. Intr-un cadru pustiu, am observat ca, Teo este mult mai destinsa, improvizand si colaborand mult in surprinderea cadrelor, rezultatele fiind cu atat mai bune. In cateva imagini am imbinat inocenta, timiditatea, modestia si frumosul: Teo!

P.S.: Daca am schimbat ceva cu aceste portrete?! In urma cu trei zile ma rugam de Teo sa pozeze. Acum ma roaga ea...

O noapte spirituala...

...

Va doresc un Paste Fericit alaturi de familie si cei dragi. O zi minunata in care sa incercam cu totii sa fim mai buni, mai credinciosi, mai putini pacatosi. Lumina Invierii sa va aduca in casa si in suflete fericire si bucurie. Hristos a inviat!

Intunericul, visele si chitaristii

Cand se lasa intunericul incepem sa visam, sa avem fantezii si sa speram. Visam ca maine vom fi mai buni, mai talentati si mai ambitiosi. Visam ca vom avea masini, apartamente si afaceri. Visam ca vom calatorii in lung si lat, ca vom avea copii. Visam la creste si paduri, focuri de tabara, corturi, acorduri si chitari. Ce melodie vesela...

Insa cand visele devin casmaruri, noaptea se transforma in zi, sperantele in iluzii, iar focul de tabara in coaforul de vis-a-vis. Ce melodie trista...

Viata...ca o pacaleala

...

1 Aprilie! Ziua pacalelii. Ziua in care fiecare dintre noi cautam sa facem o farsa unui prieten, unei rude sau unei persoane oarecare. Sau sa zicem o minciuna. Si totusi...cui ii ducem flori? Cui ii luam cadou si cel mai important cine face cinste? De ce nu exista si o zi a "adevarului", in care sa nu avem voie sa mintim, sau in care sa spunem un adevar pe care l-am tinut in noi pentru multa vreme unui prieten, unei rude, sau unei persoane oarecare. Sau poate ca ea exista si o sarbatorim in fiecare an pe 31 aprilie. Problema ar fi ca nici in acest caz nu s-ar gasi cineva care sa faca cinste. Propun sa se renunte la astfel de "sarbatoriti" si la zilele lor. Sa sarbatorim doar pe cei care sunt in stare sa se bucure de un cadou primit, sau sa-ti raspunda macar cu un zambet la floarea oferita.


Eu va pacalesc azi cu niste chipuri inocente, lipsite de griji si de probleme, vesele si pline de viata in orice zi a anului, fie ea si ziua pacalelii, ziua adevarului, ziua femeii, ziua ploii sau ziua toboganului.