Mi-e dor...si doare
......
Mi-e dor de desenele cu Pluto, cu robotelul Memo, sau cu Testoasele Ninja.
Mi-e dor de serile de vara cand prindeam apusul pe arena de fotbal.
Mi-e dor sa joc sotron, sau pac-pac, cu pistoale imaginare si mitraliere confectionate din doua lemne si trei cuie.
Mi-e dor de iernile inzapezite. Mi-e dor sa ies cu sania dimineata si sa ma intorc seara...frant si inghetat, dar fericit.
Mi-e dor de spiritul sarbatorilor si de emotiile primei intalniri cu Mos Craciun. Parca plangeam...
Mi-e dor de fotbalul din curtea scolii. De toboganele, care pareau imense, din gradinita.
Mi-e dor sa primesc "plecarea" cand ma iau parintii acasa.
Mi-e dor de prima iubire, nestiind ce insemna asta.
Mi-e dor de coronita din clasa I si de sunetul clopotelului.
Mi-e dor...
...si doare, ca nici copilaria nu mai este ce a fost!
1 comentarii:
Frumoasa fotografia!
Copilaria asa cum este orice stare trecatoare nu este apreciata la adevarata valoare atunci cind se intimpla. Fara regretele ca nu am profitat atunci din plin nu ar mai fi placuta aducerea aminte dupa ce a trecut.
Trimiteți un comentariu