duminică, 17 ianuarie 2010

In subconstient via vise

...
Subconstient. Sfera a fenomenelor psihice care se desfasoara in afara constiintei si care au putut fi anterior constiente sau ar putea fi constiente ulterior.


Inca decembrie, o zi grea. Seara, imi las gandurile iritante in buzunarul de la geaca, iar geaca uitata intr-un cuier din hol, sau chiar pe spatarul unui scaun, in alta camera. Ma acopar cu ganduri bune pentru ca plapuma nu ma ajuta indeajuns in lupta corpului si a mintii mele cu rafalele de frig care se strecoara pe sub usa unei camere doar amortite de caldura flacarii de veghe dintr-o teracota alba, mare. Pe birou inca sta aprinsa o veioza, pe care n-o bagasem in seama pana acum, dar care, observand-o, imi provoaca instant alte ganduri, ganduri despre lumina si inevitabil despre intuneric, care se joaca cu imaginatia mea formand pe tavanul camerei mici cu pereti albi umbre bine determinate de conturul neuniform al veiozei de pe birou, si care, copil fiind, ma inspaimantau teribil. Constientizez ca nu erau decat exercitii de imaginatie cu care copilaria ma tachina. Toate aceste amintiri le sting odata cu veioza si revad pe fuga, cu ochii intredeschisi, ochi ai mintii, ultimele secvente constiente ale constiintei mele. O zi grea, apasatoare, dar totusi, adorm linistit.

Par fericit. Incapabil sa inteleg ce-mi provoaca aceasta stare, dar par fericit. E o stare mai mult generala, similara cu starea de bine dispunere care-mi apare, de exemplu, cand intalnesc o veche prietena din scoala generala din clasa paralela de care, atunci, eram indragostit si din cauza careia trezitul de dimineata era indiscutabil mai usor, orele erau mai lungi, recreatiile mai scurte. In incapere sunt mai multe persoane pe care nu le cunosc, nu le recunosc, nu le vad nici fetele, dar stiu ca sunt acolo. Incaperea e casa mea, desi nu o recunosc - un loc in care nu am mai fost niciodata -, dar stiu ca e casa mea, asa o simt. Ma indrept cu pasi repezi si apasati spre un colt al camerei fara sa stiu de ce, pana in momentul in care, pe un pat cu covertura veche de culoare inchisa si cu un model brodat prea incurcat pentru mine, te vad. Pari fericita, si acum inteleg. Ma intind langa tine si te privesc lung, cu un zambet viclean in coltul gurii si ochii mici. Esti altfel. Parul zburlit si dezordonat in bucle uniforme pe care il stiam e acum lins, prins timid la spate incat suvite groase scapate din elasticul negru cad acum cu greutate pe langa obrajii imbujorati de caldura, sau de emotie. Ochii insa sunt aceiasi - n-as putea sa-i confund vreodata. Iar buzele . . .


Deja ianuarie, blestemata dimineata! Nu te-am chemat, nu te-am dorit - de ce-ai venit? Lumina isi bate joc de visul meu in timp ce eu negociez cu subconstientul. Renunt dupa doua incercari timide de a-mi continua povestea - trist, dar increzator. Trist pentru ca aceste fenomene psihice care se desfasoara in afara constiintei nu au fost anterior constiente, dar increzator pentru ca ar putea fi.

13 comentarii:

popa radu 25 ianuarie 2010, 00:01  

vad ca te procupa pshiho ??

vali.turean 25 ianuarie 2010, 00:07  

Nu ma preocupa psiho. Nici nu mi-am pus aceasta intrebare pana acum. Dar daca tot ai intrebat, daca ar fi sa ma preocupe, m-ar preocupa atat cat sa stiu de ce visez atat de des, atat de mult si de cele cai multe ori atat de clar.

Mersi de trecere!

adrianmladin 25 ianuarie 2010, 10:11  

deabea astept sa vad portrete cu 50-u :P

Anonim 1 februarie 2010, 11:16  

Ai mai visat ca ai primit telefoane dimineata la ora 9:18...?

vali.turean 1 februarie 2010, 11:46  

Nu, insa am visat de foarte curand un vis extrem de lung si enervant de ciudat. Daca ar fi sa-i dau un nume probabil i-as spune "Iubire in bucatarie in vreme de razboi", un vis fara fir epic si fara o ordine decenta a scenelor, un vis probabil ametit si el de stare acuta de mahmureala in care ma aflam. Un vis placut, totusi, dar despre care nu voi scrie niciodata.

Anonim 1 februarie 2010, 13:18  

Hmmmmm...m-ai facut curioasa si stii cat urasc asta:D

vali.turean 1 februarie 2010, 13:28  

Hmmm......si anonima si curioasa. Pare mai complicat decat visul meu :)

Anonim 1 februarie 2010, 13:33  

Complicat .... totul e complicat ... dar e foarte simplu sa-ti dai seama ca nu-s o oarecare anonima:D

vali.turean 1 februarie 2010, 13:51  

Totul e complicat cand vrem sa para complicat si simplu cand vrem sa fie simplu. In cazul de fata, intre o anonima curioasa si un visator mahmur totul este complicat!

:)

Anonim 1 februarie 2010, 14:08  

:) Poate iti faci timp intr-o zi obisnuita de lucru sa-mi povestesti si mie visul sa fiu doar anonima nu si curioasa...poate simplificam cate putin lucrurile

vali.turean 1 februarie 2010, 14:14  

Problema e la mine, pt ca nu stiu la ce sa renunt: la vise sau la mahmureala?

Anonim 1 februarie 2010, 15:29  

Eu am vrut sa simplific lucrurile ... si tu le complici... :P
Eu zic sa nu renunti la vise, mai bine le adaugi o coloana sonora :
http://www.youtube.com/watch?v=eZYcCfKqLx0

vali.turean 1 februarie 2010, 22:45  

Imi provoci subconstientul la vise erotice anonime....hmm!

Master and servant....:)

  © Blogger template Brooklyn by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP