Singuri, departe

...
Nu pot sa-ti spun cat mai avem, ci doar ca, odata ajunsi acolo vom fi doar noi doi. Uita-te atenta la cerul asta nebun. Vezi acolo sus steaua aceea care se tot joaca cu firele de nori? Vezi? Parca e un ochi de pisica. Si deasupra noastra sunt, mii, dar sub steaua aceea vom fi doar noi si ea. Acela este locul de care ti-am povestit atunci - stii? - cand imi vorbeai de mare.

Inchide ochii. Nu-ti fa griji, sunt cu tine. E si luna aici, ne priveste. Stiu ca vantul iti urla in ureche, dar lasa-l sa treaca pe langa tine, lasa-l sa treaca precum trenul pe care nu-l asteptai, desi in gara erai. Acum deschide-i.

O, draga mea, nu te speria . . . e soarele! E soarele cum nu l-ai mai vazut pana acum. Aici ti-e prieten. Mai tii minte cand imi spuneai ca nu poti avea incredere in oameni? Mai tii minte cand imi spuneai de urã? De prostie, incultura? De invidie si tradare? O, draga mea, aici nu au valoare.

Am ajuns sus, cand nu mai sperai. Spune-mi ce simti. Oboseala? Nu, e bucurie. Durere? Nu, e emotie.

Priveste-i pe cei de jos. Priveste cat de MICI pot fi oamenii! Aproape ca ii poti misca cu palma, aproape ca-i poti face sa te asculte, sa te alinte. Ii vezi pe cei de jos, acolo in departare? Mi-as dori sa pot sa-i sterg, multi sunt greseli pe-o plansa mare.

Acum priveste imprejur. Si eu simt un fior de frica parca fara sa ma sperii. Dar ei te lasa sa-i privesti, te lasa sa-i atingi, sa le vorbesti. Ei sunt muntii, draga mea, sunt pentru noi, atata timp cat ii respecti.

Plecam fara regrete. Nu putem ramane aici o vesnicie, nu ne putem lupta cu ei. Iti iau eu rucsacul, tu ia o amintire si sa-mi promiti c-o sa mai vrei.


Suntem jos deja si totul e schimbat, desi e ca inainte.
Uita-te in sus, draga mea, sa vezi cat de mici suntem.

Cristinuta si Marius (I)

...
Ieri eram toti in camin. Faceam cartofi prajiti, sau, in zilele noastre norocoase, prindeam cate o paine in ou facuta de fetele din caminul 6. Vasele murdare erau tot treaba lor si, desi treaba asta se repeta in mod constant, noi ne revansam tot timpul fata de ele. Nu-mi aduc aminte exact cum, dar stiu ca o faceam. Si stiu si ele. Ieri stateam toti aliniati, cu castile pe urechi, si trageam o partida de "Counter", blindati cu cheat-uri pana-n dinti, in ciuda organizatiilor super organizate cu centrul de stabilire a planurilor de atac la fumoarul de pe palier. Cand nu faceam treaba asta eram la scoala! Deh, nu tine! Deci, cand nu faceam treaba asta jucam intre noi Starcraft, Fifa, sau AoE, in functie de sezon, sau ne uitam la un serial, iar Marius sigur urmarea un film artistic prost, la cea mai slaba calitate, cu sistemul dat la maxim. Ieri eram toti in camin si ne pregateam de o noapte alba. Pana devenea gri o petreceam prin cluburi, apoi o albeam la telefon, fiecare cu susta lui... in functie de sezon.

Azi, doi dintre noi isi iau viata in dinti, devin seriosi, maturi si responsabili. Se tin de mana si isi unesc gandurile, ideile, planurile si sufletele. Azi, Marius si Cristinuta sunt o familie...


[click pentru vizualizare la rezolutie HD 720p]

Maine, ei nu vor mai fi doar doi. Vor avea copii, vom avea si noi. Iar ai lor cu ai nostri, vor roi in jurul nostru, in timp ce noi barbatii vom sorbi o bere duminica-n amiaza, la sfaraitul carnii pe gratar, iar femeile vor face salata, condimentand-o cu ultimele barfe mondene. Vasele murdare vor fi treaba lor, [...] asta stiu si ele!

"Casa de piatra!...cu piscina"