joi, 17 mai 2007

Psychedelic night

...
Toti visam cand dormim, dar nu toti ne dam seama. Toti visam cu ochii deschisi, si toti ne dam seama. Toti ne visam visul, dar foarte putini si-l traiesc. Despre vise am mai vorbit si mi-e teama ca devine un cliseu. Un cliseu pentru nevisatori si doar o alta poveste pentru cei ca mine. Dar despre vise devenite realitate nu am mai vorbit si putem fenta cliseul.

Nu mi-am numarat niciodata visele. Cu siguranta nu le-as putea tine evidenta. Dar unul singur nu-l voi uita niciodata. L-am simtit pe sub piele. L-am trait si e al meu. As incerca sa-l descriu, dar imi este imposibil, asa cum este imposibil sa exprimi o traire, un fior, sau o emotie.

Am visat sa traiesc o noapte psihedelica. Am trait visand acea noapte psihedelica. Timp de cateva ore am fost rapit de luminile laserelor, acordurile chitarilor si bataile tobelor. De voci psihedelice si de distorsiunile clapelor. Rapit de aplauzele a douasprezece mii de suflete in ritm cu muzica si de emotiile primei intalniri cu un idol. Timp de cateva ore am fost un copil cu jucaria preferata in mana. Mi-as dori sa raman copil, iar jucaria sa nu se strice niciodata...

Apoi am visat muzica. Visez mai mereu muzica. Adorm pe muzica, iubesc pe muzica, traiesc pe muzica. Dar nu mi-am pus niciodata intrebarea ce este muzica, sau care este scopul ei. Ma multumesc sa o simt si sa ma identific in ceea ce ascult. Se spune adesea ca haina il face pe om De ce nu muzica? Oare nu ne putem da seama de superficialitatea unei persoane dupa muzica pe care o asculta? Oare nu ne putem da seama de inteligenta altei persoane dupa muzica pe care o asculta? Daca nu, de ce s-au inventat atatea genuri de muzica? Oare nu pentru a ne diferentia unul de altul si pentru a ne indentifica personaltatea? Eu cred ca fiecare dintre noi ascultam muzica dupa cum ii bate inima. Mie imi bate psihedelic, in mii de acorduri si culori...

"Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus şi despre ce e imposibil a tăcea." (Victor Hugo)
...........................................................................
Roger Waters - the creative genius of PINK FLOYD
The Dark Side Of The Moon
Live 2007

14.aprilie.2007, Budapesta
Papp Laszlo Arena


"Come on you boy child, you winner and loser, come on you miner for truth and delusion, and shine!"
(Shine On You Crazy Diamond - Pink floyd, 1975)


"Hey you! Don't tell me there's no hope at all
Together we stand, divided we fall."
(Hey You - Pink Floyd, 1979)


"You believed in their stories of fame, fortune and glory.
Now you're lost in a haze of alcohol soft middle age
The pie in the sky turned out to be miles too high.
And you hide, hide, hide,
Behind brown and mild eyes."
(Paranoid Eyes - Pink Floyd, 1983)

4 comentarii:

Anonim 18 mai 2007 la 22:13  

da...daca ati stii de cand si cat de mult astept sa apara acest text...nici nu va dati seama! stiam ca va fi unul exceptional...ca si piesa (care stim noi de unde o are ;) ). Despre vise...cu siguranta cele mai frumoase merita cu orice pret a fi traite. Spun asta deoarece am trait si eu acea "psychedelic night", cu siguranta implinirea visului cel mai arzator din ultimii ani. Si inca ceva... MUZICA FACE PE OM...doar ca la un alt nivel (cel spiritual), mai bine zis face diferenta intre oameni.
Despre poze?? sa fiu serios sau nu? hai sa fiu... Stii bine ca nu ma prea pricep la partea tehnica in acest domeniu...dar stiu ce ai vrut sa exprimi prin aceste poze...in mare parte ti-a reusit....normal ca nu o sa te felicit aici, ptr ca trebuie sa accepti un pic de critica deoarece esti la inceput si ti-o iei in cap.

Semnat, Fanul #1

vali.turean 18 mai 2007 la 22:58  

Imi place doar cum te-ai semnat, restul comentariului nu m-a impresionat, nici nu l-am citit pe tot ca-i prea lung. :))

Te tachinez bibi! Si bine ai punctat, ba mai mult, chiar m-ai completat, sau mai bine zis m-ai luminat in legatura cu o intrebare pe care mi-o pun de ceva vreme.

Articolul asta e dedicat celor ca noi, iar tie iti ofer un bonus:

http://i96.photobucket.com/albums/l193/rockeagle/DSC00069.jpg
La o bere si o cafea din canile lui Roger, in Arena din Budapesta! Exact bibi, pe 14 aprilie. Sa nu uiti ziua asta. E ziua noastra!!

Te-am pupat ;)

Anonim 24 mai 2007 la 23:05  

nu prea ma pricep eu in acst domeniu, dar totusi m-a imprseioant foarte mult.totul, pozele, textele..si cred k numai o persoana speciala poate creea asa ceva..

vali.turean 24 mai 2007 la 23:13  

Foarte subtil m-ai laudat Paula :P. Mersi mult de aprecieri, dar sa nu crezi in toate cuvintele pe care le scriu eu..... :P

  © Blogger template Brooklyn by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP