Clarice, cutitele si amintirile

.............
A doua dimineata timp de o saptamana in care ma trezesc tremurand si speriat. Doua dimineti, tot atatea vise.


In primul am murit, sau cel putin urma sa mor. Atunci mi-am zis ca visele sunt o prostie. Eram intr-un oras, plimbandu-ma pe strazile altui oras. Ciudat subconstient! Ceva m-a suparat. Tare! Si simteam ca avea sa se inatample ceva. In fata mea un grup de trei persoane: doi copii si un adolescent. Acesta din urma scoate doua cutite si cresteaza un "Z" de la Zorro pe stomacul unui copil. Speriat o iau la fuga. Ciudat, nu in directia opusa ci inspre atacator. Evident ca apare in fata mea, cu zambetul pe buze, o lacrima insangerata in coltul gurii si ura in ochi! Isi ridica mainile si "fle, fle, fle"-ul Doctorului Lecter pentru Clarice mi-l aplica mie! In acel moment "the lambs stoped screaming". Al dracu vis!

In al doilea am murit. Cel putin pentru o noapte. Constientul si subconstientul au luat o pauza. M-au abandonat.


Recapitulare:

Primul: un vis metaforic devenit realitate. Am vazut cutitele. Am fugit spre ele pentru a ucide o parte din mine! O parte din mine a murit. Visele nu sunt o prostie.

Al doilea: o realitate ce seamana a vis. Nu-mi amintesc nimic.


S.O.A.D. - Aerials [un "vis" mortal]