Cliseul geamantanului rosu
...
Am vrut sa scriu o poveste despre mine si o fata. Dar . . .
. . . cand sa-mi aleg fata toate erau plecate. In acelasi ritm cu cliseul fotografic traiesc parca un cliseu al destinului. Toate vin, asculta, vorbesc si zambesc. Totul pare sa se indrepte catre un final fericit. Dar . . .
. . . intr-un final ele pleaca. Pleaca iar eu nu raman decat cu amintirea lor in format digital.
Unele pleaca pentru ca asa vor, altele pleaca pentru ca asa trebuie, iar celalalte pleaca pentru ca asa vreau.
Unele pleaca cu mana goala, altele pleaca cu poseta, iar celalalte pleaca cu geamantan. Evident, speranta ca ele sa se intoarca este invers proportionala cu marimea bagajului.
Inventati-mi o poveste despre un baiat si o fata.
O poveste in care ea se intoarce cu un bagaj plin de sperante. El o asculta, ii vorbeste, ii zambeste. Iar . . .
. . . cea mai interesanta poveste va fi premiata cu o sesiune foto cu un geamantan . . . albastru.
2 comentarii:
superbe livii
Cata durere sa te vad si aceeasi durere cand nu imi esti aproape...
..... spune-mi cum impaci sufletul care plange, ce-i spui unui om in ochii caruia se citeste o disperare deplina, o renuntare totala si o durere implacabila? Ii poti spune oare ca totul va fi bine? Ca lucrurile vor reveni la normal? Ca va fi din nou iubit si ca va iubi la randu-i si ca de data asta increderea nu-i va mai fi tradata? Oare poti spune lucrurile astea uitandu-te in ochii omului pierdut in deznadejdi?
Cum sa mai ai curaj sa vii plin de speranta cand inima ti-a fost de atatea ori facuta tandari? Cum sa simti iar iubirea pura cand nu mai e nimic roz, cand se naruie totul in jur?
...dar imi e greu si sete si dor de tine in oricare clipa caci alaturi de tine sunt culoare, sunt viata...
.....si ma intorc mereu.
Trimiteți un comentariu