Zborul
...
Cand am fost mai mic am visat muzica asta. Atunci credeam ca ce visez nu poate fi real. Acum sunt mare si pot intelege de ce, cand am fost mai mic, am visat muzica asta. E muzica din suflet.
E muzica aceea care mã deconspirã. Nu poti sa urasti culorile, oricat ai uri toamna. Nu poti sã urãsti cerul, oricat ar ploua. Nici nu mai stiu.
Ador zborul gandurilor, zborul muzicii. Eu insã nu voi zbura niciodatã. Dar oare sunt eu acea pasãre, singura, nezburãtoare? Voi fi eu acea pasãre, singura, tocmai in locul in care vei cãdea cu aripile frante? Dar oare vei cãdea? Eu nu voi zbura niciodatã. Dar muzica mea . . .
5 comentarii:
Hmmmm, poti mai mult...
Da, stiu. Am vrut sa schimb putin "peisajul" si doar asta aveam pe stoc :)
In plus am fost oarecum acuzat ca sunt misogin fata de Doamna Toamna. Ei uita ca putine aspecte ale ei imi plac.
In schimb nu-mi plac diminetiile, desi situ ca dimineata e mai fotogenica decat oricare alt timp al zilei.
Eh...
efect de lensflare, flat/dull colors, cropped subject => nu sunt prea comerciale pozele...punctul forte insa e ca te face sati aduci aminte de iesitu' la iarba verde sau excursii realizate...bafta in continuare!
prima, imi place :)
Rândurile scrise...sunt superbe! :)
Trimiteți un comentariu