Castelul Bánffy

...
Castelul Bánffy de la Bonţida este un ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bonţida, judeţul Cluj. Nucleul complexului de edificii este renascentist, extinderile ulterioare au fost făcute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul al XIX-lea în stil romantic (inclusiv galeria neogotică de la 1890). Ansamblul se află în prezent în proces de restaurare.


Istoric

Domeniul de la Bonţida a fost donat familiei Bánffy de către regele Sigismund de Luxemburg în anul 1387. Se bănuieşte că pe acest loc a existat o reşedinţă nobiliară încă din secolul al XIV-lea, iar construcţia la castel a început în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-şi ridica o cetate, şi a fost finalizată în 1543. Prima atestare documentare a castelului datează însă din secolul XVII, când, potrivit unui raport militar (1680), exista un sistem de fortificaţii care înconjura conacul. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist şi cel baroc.

Dionisie Bánffy (1638-1674), comite de Dăbâca şi Cluj şi consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a iniţiat construcţia ansamblului la aceste dimensiuni, sub controlul arhitectului italian Agostino Serena. Această primă clădire a fost proiectată ca un ansamblu fortificat, cu bastioane în cele 4 colţuri, un turn înalt la intrare şi o grădină dispusă în sudul ansamblului.

Moştenitorul său, Dionisie Bánffy al II-lea, a iniţiat reconstrucţia castelului, începând din 1745 în stil baroc austriac, după planurile arhitectului vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlach. În primă fază reconstrucţia s-a concentrat asupra curţii de onoare din faţa clădirii porţii, inspirându-se din arhitectura barocă vieneză au fost create noi clădiri: manejul, grajdul, remiza şi locuinţele servitorilor. Tot el a dat o nouă formă castelului, sub forma a două aripi aşezate în poziţia literei U. Acum va fi creat şi parcul de agrement de pe malul Someşului (proiectat de Johann Christian Erass), în acelaşi stil baroc, cu alei, lac, statui şi fântâni arteziene.

Următorul descendent Bánffy, József Bánffy, va demola în 1820 turnul de poartă, din materialul rezultat fiind ridicată o moară de apă, pusă la dispoziţia sătenilor. Tot la dispoziţia sa, în 1850 arhitectul Anton Kagerbauer a ridicat o nouă aripă a clădirii, perpendicular pe latura sudică a incintei castelului, totodată remodelând parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezeşti.

Tot în secolul XVII sculptorul Johann Nachtigall a transpus "Metamorfoza" de Ovidiu în grandioase statui de piatră care decorau poarta.

În anul 1944 trupele germane i-au evacuat pe proprietari, pentru a folosi castelul ca spital militar. Imobilul a fost serios afectat la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit şi incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, pinacoteca, bine-cunoscuta galerie de portrete şi biblioteca. Baronul Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment şi ultimul proprietar al castelului, iniţiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state să schimbe tabăra şi să întoarcă armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o acţiune de vendetă a guvernului german la adresa baronului. O parte din statuile parcul baroc de odinioară sunt păstrate la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca.


Perioada comunistă

Într-o latură încă funcţională a castelului a fost instalată în anii 1950 Cooperativa Agricolă de Producţie ("C.A.P.") Bonţida. Naţionalizarea şi lipsa oricărei întreţineri a clădirilor şi parcului au dus la degradarea gravă a castelului. Sătenii au folosit cărămizile castelului drept material de construcţie. Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a reuşit să salveze statuile din parcul odinioară baroc, depozitându-le în cadrul instituţiei (secţia donaţii, str. I. C. Brătianu), unde se găsesc şi astăzi.

În perioada anilor 60 Direcţia Monumentelor Istorice a încercat reabilitarea castelului, dar din lipsă de fonduri nu a putut efectua nici o acţiune concretă în acest sens. Castelul a fost folosit mai departe ca depozit de materiale de construcţii, iar parcul a devenit treptat în păşune, copacii devenind lemn de foc.


Perioada postcomunistă

După căderea regimului comunist a început restaurarea ansamblului în 1999. Decisivă în acest sens a fost acordul semnat de Ministerul Culturii si Cultelor din România, "Institute of Historic Building Conservation" din Marea Britanie şi Oficiul pentru Protecţia Patrimoniului Cultural din Ungaria. Lucrările de restaurare s-a făcut sub înaltul patronaj al Prinţului Charles de Wales, care a vizitat în mai multe rânduri şantierul şi au fost premiate cu premiul "Europa Nostra" de către Uniunea Europeană.

În 2007 Principesa Margareta a României şi-a asumat rolul de Patron Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonţida.


În 2010 Castelul Bánffy de la Bonţida este prea puţin cunoscut, prea puţin promovat, prea puţin vizitat, prea puţin restaurat . . .

text: ro.wikipedia.org