Tango

...
El, tu si eu . . .

Dansul vieţii îl vom dansa mereu

Minunea noastră în puzzle-ul de jos
Tango-ul acesta, este cel mai greu
Mereu . . . cel mai frumos!

...

Cristinuta si Marius (II)

...
. . . sau un fel de Trash the Dress (TTD), sau un altfel de sedinta foto de nunta, la o altfel de nunta. Noi am "tresh"-uit foarte putin "dress"-ul, aproape deloc, pentru ca acesta trebuia sa se prezinte inapoi la petrecere, fara vreo urma de lucerna pe ea, sau pamant pe pantofi.

Asa ca, cu grija mare, intr-o graba si mai mare - aproximativ 20 de minute, cu tot cu pregatitul scenelor si transportul de la si la sala - am reusit - mai mult sau mai putin - cateva cadre pentru care mai mult am transpirat decat am declansat.

La un TTD veritabil . . . ai timp, ai un plan, ai miri destinsi cu frunti descretite si zambet prelung. Noi am fost spontani. Am facut-o atunci, am facut-o aproape, cu carti aruncate si soare-n spate.

Un TTD veritabil se face a doua zi . . . peste o luna, peste doua . . . peste un an, sau peste trei . . . cam cand vrem noi, cand vor si ei.

Un TTD veritabil s-ar traduce "ok, facem asta, dar ia-ti gandul de la rochie". Griji n-ar trebui sa va faceti voi . . . ci poate, doar magazinul de la care veti imprumuta rochia.


Un TTD veritabil se face in mocirla . . . ca sa vada toti, ma, in ce te-ai bagat! :P
...

Nepotisme: Eva Maia (II)

...
Copiii au crescut mari. Casa nu mai este acum un izvor de galagie. Casa este acum un iaz de liniste in care doar mieunatul ascutit al unei pisici parca turbate mai cere de mancare. Desi satula, ea cauta intotdeauna mai mult. O mangaiere pe crestetul capului sau sub barbie ii sunt suficiente incat sa-si toarca cele 9 vieti in culcusul altadata al copiilor.

Pe hol bate vag o lumina albastra care lumineaza doar ceasul cu limbi lungi si late de pe perete, un ceas mare, alb si demodat care cu siguranta nu a costat mai mult de 2 lei. Este lumina de la TV, iar ceasul arata ora 8:30 seara. O seara linistita la sfarsit de decembrie, inceput de ianuarie, si nimic nu pare sa tulbure aceasta stare.

Toamna, insa, - desi ea femeie, eu misogin, ea misandra, eu barbat - o minune s-a intamplat. Decorul se schimba brusc, intunericul e luminat, frigului ii e cald. Pisica turbata ignorata cred ca s-a resemnat.

Toate privirile se indreapta spre ea, toate alinturile, toate mirarile. Ea - minunea cu ochi mari si negri la inceput, caprui treptat, cu bale pe toate barbia si nu numai, ea - minunea destul de strengareata incat sa stie ca doua maini ridicate si un urlet de moft o vor salva din mergatorul prea simplu pentru ea, pentru o plimbare interminabila la poarta si inapoi, plus vreo paişpe scari urcate-coborate-urcate-coborate daca esti destul de norocos sa le observe.


Ea - minunea care a transformat casa intr-o mare de oameni al caror dor de "acasa" le este vizibil intimidat de prezenta ei acolo. Ea - Eva Maia.