Muerte

...
Cu privirea în scrumiera de pe masă şi capul plecat, cu vocea-i groasă şi răguşită, grea şi obosită, îşi pronunţă sentinţa:

‎- Adu-mi un shot!

Chelnerul îi aduse licoarea magică, iar el cu ochii mici o soarbe din priviri. 20 de secunde nici nu clipeşte aşteptând parcă să-l oprească cineva din ceea ce urma să facă. Acel "NU" nu vine de nicăieri şi o linişte asurzitoare se lasă peste bar, peste el. Paharul se izbeste violent de masă, cu capul in jos, gol. Un gust ţipător îi arde gura, buzele, limba, apoi tot corpul. Îl simte în fiecare colţ de carne, îl simte în oase, apoi......nimic. Dar nimic!!


Deschide ochii. Aceeaşi lume îl înconjoară, acelaşi pahar gol în faţa lui se uită la el. E tot fără ea. Ea tot fără el. În lupta cu realitatea şi-a pierdut toate simţurile şi doar lumina ei încă-i ţine ochii deschişi. E realitate sau e vis?

...