duminică, 20 noiembrie 2011

Gustul amar al cafelei

...
Duminică dimineaţa, ora 10:38. Îşi deschide ochii brusc, ţintindu-şi privirea în tavanul camerei lui, goală şi răcoroasă. Nu îi este frig, o dâră de căldură încă mai răbufneşte din aşternutul şifonat al unei nopţi agitate, dar îşi simte obrajii reci. Erau neatinşi.

Visul îl uitase de mult. Nici nu mai ştie pentru ce ar visa, atâta timp cât gândurile lui sunt goale, fără titlu, fără conţinut. E duminică dimineaţa, ora 10:39. Stătea cu ochii deschişi de un minut, dar el încă nu se trezise.

Însă ştie reţeta unei treziri instante, o reţetă simplă şi comodă, ca el.


Ingrediente:
Apă de la robinet. Un ibric din dulap. Un chibrit aprins. O cană. O linguriţă. Zahăr. Borcanul cu ness. Lapte.

Mod de preparare:
Se ia ibricul din dulap şi se umple de jumătate cu apă de la robinet. Rece. Se ia chibritul aprins, se roteşte butonul de la aragaz al ochiului din stânga sus şi se arpinde focul, după care se asează ibricul peste. Intre timp, se ia o cană curată, se pun două linguriţe de zahăr şi o linguriţă jumătate de cafea ness. După ce fierbe apa se toarnă peste igredientele din cană în funcţie de cât de tare se doreşte trezirea. Se amestecă bine după care se adaugă lapte, după gust.

Ştie reţeta asta pe de rost astfel încat nu îşi imaginează că ar putea da vreodată greş. E tare, e simplă, e comodă, ca el. Cu cana în mână se întoarce în camera lui, la fel de răcoroasă, parcă mai mare acum, în care pătrunde o lumină fadă de dimineaţă de toamnă târzie. Se opreşte în faţa bibliotecii fugind cu privirea printre titluri. "Bărbaţi care urăsc femeile". "Ce tâmpenie poate fi şi asta? Nu exista aşa ceva! Femeile trebuie iubite...ăsta este rolul nostru în viaţa lor. Să le iubim..." îşi spune, tocmai el, cunoscut printre prieteni ca având deseori gânduri şi idei cu tentă misogină. "Nu sunt decât frustrări", încearcă să se scuze în faţa propriei gândiri. Şi poate că are dreptate, sunt doar frustrări, din cauza momentelor în care este pus în dificultate, pus să aleagă, pus să renunţe, pus să facă compromisuri. Iar atunci când nu le face conform aşteptărilor, este abandonat. Îşi îneacă aceste gânduri proaspete în cafeaua de un maro deschis - efectul laptelui - din care soarbe o gură.


"La naiba! Am uitat oare ceva?". Cafeaua e amară azi. Fuge în bucătărie pentru a repara ceva, în disperarea de a scăpa de gustul amar din gură, care nu-i face deloc pe plac. Adaugă zahăr şi un strop de lapte. Gustă. Un gust dulceag puternic, ca cel de gucloza din copilarie, îi îneacă limba. Adaugă 2-3 boabe de ness şi amesteca bine. E înca dulce. Mai adugă o linguriţă de ness până când aceasta devine prea tare. Fierbe din nou apă, toarnă peste, completează cu lapte. Slabă. O jumătate de linguriţă de ness în plus, o jumătate de linguriţă de zahăr, puţină apă, un strop de lapte, încă 2-3 boabe de ness, 3-4 de zahăr, apă, lapte, o scuipă, o varsă în chiuvetă. Dar nu renunţă, nu face compromisuri. Dimineaţa nu-i poate fi mai mult stricată de o nenorocită de cană de ness cu mult ness, mult zahăr şi mult lapte.

"Cafea la filtru", îşi spune, un gând răzbunător pe borcanul de ness, căruia îi aplică, cu ură, o privire şi o înjurătură subtilă. Dar nu ştie un lucru: nu mai are hârtie pentru filtru...


Auzise el cândva, nu mai ştie nici unde, nici când şi nici de la cine, că cea mai bună modalitate de preparare a cafelei este metoda turcească. Nu-şi mai făcuse, dar simte că acum este momentul, de ce nu, poate un nou început pentru el, un nou mod de a începe dimineaţa. Lucrurile noi îl atrag. Rareori le urmează din comoditate, nu din frică de eşec. Reţeta e foarte simplă: 3 linguriţe de cafea măcinată (sortimente diferite), 2 linguriţe de zahăr (după gustul lui), 200 ml apă; se pune cafeaua în ibric împreună cu zahărul şi se diluează cu apă fierbinte, se trece ibricul pe foc amestecând cafeaua cu linguriţa până când dă în clocot, se trage ibricul de pe foc, se repetă procedura încă de două ori, se îndepărtează a treia şi ultima oară de pe foc, se lasă 2-3 minute, apoi se serveşte imediat, fierbinte. Trezit deja de aroma cafelei care învăluie încăperea, o soarbe...

Dar cafelei încă îi lipseşte ceva.

Îi lipseşte ea.
...

1 comentarii:

Masaj erotic 8 decembrie 2011, 01:10  

foarte frumos blog,felicitari!

  © Blogger template Brooklyn by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP