Prolog...

Nu sunt cineva! Nici nu vreau sa fiu cineva! Nu sunt mai special si nu sunt nici cu nasul pe sus. Eh....eu am blog! Mare smecherie. Am blog pentru ca vreau sa transmit ceva. De fapt toti vrem sa transmitem ceva, difera doar modalitatea de a o face. Eu am ales sa "vorbesc" prin fotografie, sa va provoc un zambet, un semn de exclamare, un semn de intrebare, sa va trezesc o amintire, sa va colorez ochiul, sa va chem in lumea mea, sa va fac sa mai visati.

De ce fotografie? O fotografie nu e altceva decat viziunea proprie a unui cadru, a unui moment. E lumea care ti-o creezi tu, fie ea alb-negru, fie ea macro. O fotografie e o carte. Se citeste. O fotografie e o poveste. Vorbeste. Iti zambeste. Te cheama.

Fotografia se compune cu ochiul...cu mintea...cu gandul. Aparatul doar o expune. Nu. El nu are talent ci doar caracteristici. Nu are minte, ci doar timp de expunere. Nu are nici imaginatie, ci doar ISO. Nu aparatul il face pe fotograf cum nu hainele il fac pe om.

Fotografia e un joc de lumini si umbre, de culori si tonuri, de momente si subiecte.


Va doresc o primavara frumoasa! Sa auzim de bine!