Trei ratuste stau pe lac....

Chiar erau trei. Se jucau. Una se simtea in plus. Parca am si auzit-o "eu va las singuri!". A plecat capul si dusa a fost. Nu stiu unde. Am pierdut-o in zare. Am mai ramas doar noi: eu, ratele si pasiunea care le leaga. Nu trebuie sa fi poet, sau mare ghicitor in carti. E clar ca era ceva intre ele. Privirile lor le tradau.

La un moment dat incepusem sa ma simt si eu in plus. Eu nu am plecat capul ci am ridicat camera. Am surprins momentul si am plecat. Se inserase. Mai mult ca sigur aveau planuri care nu ma includeau... Noapte buna copii!