Un minut

...
Dati-mi un minut.
Vreau sa ascult toata linistea din lume. Sa pot citi toate gandurile. Sa traiesc toate clipele. Sa visez toate visele.


I hold my breath and close my eyes... waiting for the Paradise...

Ultima toamna nebuna

....
Nu mai vreau sa am emotii cand cad frunzele.






Nu voi mai da voie nici unui copac sa ma faca sa mai am ganduri cutremuratoare.






O toamna teribila, dusa in extrem de ignoranta si relaxarea zilelor de vara, dar si de aroganta arborilor, care-si scutura fara mila frunzele. Vreau sa am altfel de bucurii in viata. Altfel de emotii. Nu-i normal sa te simti ca la 14 ani, cand te indragostesti pentru prima data cu adevarat, doar la auzul unei cifre. O cifra mincinoasa si trucata. O cifra care nu inseamna nimic, dar o cifra care nu-ti opreste viitorul in loc. O cifra blestemata, dar o cifra dorita de prea multi.

Vreau sa am emotii, toamna, in asteptarea unei imagini de vara, de pe un film montat primavara, primit iarna.


Imaginea urmatoare e varianta pe film (expirat) a seriei pe digital ne.Inspiratia. De altfel, prima si singura fotografie de-a mea cu un SLR pe film. (Multumiri lui Dan Laslo)


Viata bate filmul! Dar bate filmul digtalul?

Sunday morning

......
Zile ploioase de vară târzie. În dormitor praful arogant se plimbă ţanţoş pe mobila veche. Îl observi, dar e prea devreme sa-l iei in seamă. Într-un colţ de cameră chitara te striga in note disperate, iar stropii de ploaie parca recită Bacovia. E ziua in care speranta te inseala cu destinul, iar singurii prieteni sunt sticla si vinul. Culorile calde sunt rupte si murdare. Ai vrea sa poti face ceva, dar mucegaiul cucereste orice urma de curat. La trei clipe distanta o pana de inger trist se pierde in lumina becului de la veioza...

Te saturi. Vrei raze de soare. Vrei copii in faţa blocului...strigăte...veselie. Vrei plimbări în parc şi vată de zahăr pe baţ. Vrei petale de trandafiri rumeni si mirosul crud al verii.

Dar e duminică...şi prea devreme. Si ploaia-şi continua simfonia, alene.

Rufe murdare stau pe pereti. Iti iei ramas bun, spre margini te-ndrepti...

Paranteza:
Fiecare zi este o poveste.
Adunate la un loc sunt povesti de adormit copii, un pic mai mari. Somn usor!

Mi-e dor...si doare

......
Mi-e dor de desenele cu Pluto, cu robotelul Memo, sau cu Testoasele Ninja.
Mi-e dor de serile de vara cand prindeam apusul pe arena de fotbal.
Mi-e dor sa joc sotron, sau pac-pac, cu pistoale imaginare si mitraliere confectionate din doua lemne si trei cuie.
Mi-e dor de iernile inzapezite. Mi-e dor sa ies cu sania dimineata si sa ma intorc seara...frant si inghetat, dar fericit.
Mi-e dor de spiritul sarbatorilor si de emotiile primei intalniri cu Mos Craciun. Parca plangeam...
Mi-e dor de fotbalul din curtea scolii. De toboganele, care pareau imense, din gradinita.
Mi-e dor sa primesc "plecarea" cand ma iau parintii acasa.
Mi-e dor de prima iubire, nestiind ce insemna asta.
Mi-e dor de coronita din clasa I si de sunetul clopotelului.


Mi-e dor...
...si doare, ca nici copilaria nu mai este ce a fost!

Vecin cu zarea

............

O clipa. Cea mai inalta clipa. O clipa in care am fost peste toti. Am fost cel mai bogat, desi nu aveam un ban in buzunar. Am fost vecin cu zarea si prieten bun cu soarele, iar norii au fost cei care m-au tachinat. O clipa de neuitat.


Si totusi mi-e dor de oameni. De stari de spirit!


O intrebare mai veche, cu un raspuns mai nou: de ce imi place muntele? De nebun!

Te intreb pe tine, Soare

...........
Priveste cerul noaptea. Astepta seninul si numara stelele. Milioane! Vei crede ca vin toate spre tine, ca vor sa te cunoasca. De ce nu ma satur privindu-le? Imi vine sa le numar. As vrea sa stiu cate sunt. Sa stiu cate cad intr-o noapte. Sa stiu cate dorinte s-au implinit. Dar e ca si cand as vrea sa numar picaturile dintr-un parau de munte.


As vrea sa ma plimb cu degetul printre ele. Sa le unesc cu linii imaginare si sa desenez orase, munti, prapastii sau izvoare. Cerul tot sa fie al meu. Sa fie plansa mea de desen. Panza pe care sa-mi las imaginatia la joaca. Mi-ar ajunge oare? Te intreb pe tine, Soare!

Clarice, cutitele si amintirile

.............
A doua dimineata timp de o saptamana in care ma trezesc tremurand si speriat. Doua dimineti, tot atatea vise.


In primul am murit, sau cel putin urma sa mor. Atunci mi-am zis ca visele sunt o prostie. Eram intr-un oras, plimbandu-ma pe strazile altui oras. Ciudat subconstient! Ceva m-a suparat. Tare! Si simteam ca avea sa se inatample ceva. In fata mea un grup de trei persoane: doi copii si un adolescent. Acesta din urma scoate doua cutite si cresteaza un "Z" de la Zorro pe stomacul unui copil. Speriat o iau la fuga. Ciudat, nu in directia opusa ci inspre atacator. Evident ca apare in fata mea, cu zambetul pe buze, o lacrima insangerata in coltul gurii si ura in ochi! Isi ridica mainile si "fle, fle, fle"-ul Doctorului Lecter pentru Clarice mi-l aplica mie! In acel moment "the lambs stoped screaming". Al dracu vis!

In al doilea am murit. Cel putin pentru o noapte. Constientul si subconstientul au luat o pauza. M-au abandonat.


Recapitulare:

Primul: un vis metaforic devenit realitate. Am vazut cutitele. Am fugit spre ele pentru a ucide o parte din mine! O parte din mine a murit. Visele nu sunt o prostie.

Al doilea: o realitate ce seamana a vis. Nu-mi amintesc nimic.


S.O.A.D. - Aerials [un "vis" mortal]

Dependenta

.....
Sunt atatea lucruri care provoaca dependenta. Sunt atatea lucruri fara de care ne va fi infinit mai greu daca ele ar disparea dintr-odata. Majoritatea suntem dependenti de calculatoare. Si eu sunt. Si tu esti, altfel nu mi-ai citi acum blog-ul. Poate ca ne ajuta mult. Poate ca aici ne gasim un refugiu, cand suntem tristi si singuri, sau bucurosi, inconjurati de prieteni. Calculatorul nu tine cont de starea de spirit. Mai stiu, si stii si tu, ca o zi fara Internet creaza haos....intr-o firma, intr-un camin sau intr-un cartier.


Dar cati dintre voi sunteti dependenti de natura? Cati dintre voi faceti crize cand un brad se deconecteaza de la pamant? Cati dintre voi va suparati cand un virus trece de firewall-ul cabanei si o arde pana la temelii? Cati dintre voi faceti reclamatii ca rata de transfer a razelor de soare e prea mica? Sau ca o noua versiune de nori, care ocupa prea mult spatiu in memoria cerului, a fost lansata? Sau cand mufa BNC a unei frunze nu se potriveste cu mufa USB a arborelui, si cade? Cati dintre voi sunteti nerabdatori sa ajungeti in fata unui calculator cand sunteti la o iesire la padure si cati dintre voi sunteti nerabdatori sa abandonati locul din fata calculatorului pentru o iesire la padure?

Va invit sa coborati de pe culmile inalte ale netului si sa va conectati, fie si prin proxy, la un munte. Ne vedem pe crestele serverului!


Doi dependenti de internet:
- Uite mah ce ninge afara....!!!
- Da link sa vad !



Si doar azi, ca-i vineri 13, La Multi Ani mie!

Nothing Else Matters

...........
Cand esti jos, dar vrei sa urci mereu
Cand vrei sa urci, dar iti este greu
Cand timpul te preseaza, dar nu poti sa te grabesti
Cand trebuie sa te intorci, cand te ratacesti
Cand vantul te urmareste si nu poti sa-l infrunti
Cand frigul te gadila si nu-ti vine sa razi
Cand painea este tare si n-ai ce sa mananci
Cand noapte e prea lunga si visele adanci

Cand ti se naste-un gand duminica-n amiaza
Si te trezesti in varf... NIMIC NU MAI CONTEAZA!

Panorama: click pe imagine pentru rezolutie mareM-tii Fagaras, Cabana si Lacul Podragu [2100m]

Teo (II)

...........................................................................

Va mai aduceti aminte de Teo, nu?
Cei care ma viziteaza constant cred ca o cunosc deja.
Prea bine.
Poate va intrebati de ce am "umplut" blogul cu ea.......(?)
Sa recunoastem ca da bine in fotografii.
Atat.


Mi-am indreptat atentia spre alte flori...
..dar va urma si Teo (III), Teo (IV), ......Teo (XVII)

ne.Inspiratia

...................................................................................

Mi se intampla sa n-o am. Mi se intampla sa o caut si totodata mi se intampla sa n-o gasesc. Astea toate in ceasurile grele. Mai am si momente bune, cand dau intamplator peste ea. Arogant cum sunt, o ignor...si merg mai departe. Apoi imi plang in pumni si caut un umar pentru alinare. Mi se intampla sa nu-l am. Mi se intampla sa-l caut si totodata mi se intampla sa nu-l gasesc. Atunci disper. Si ma gandesc la ce am facut, la ce am de facut.

Mi s-a intamplat sa n-o am. Iar cand am avut-o am ignorat-o. O data. De doua ori. De trei ori. Din acel moment m-a renegat. Acel moment l-am regretat.

Despre ce vorbeam?


Despre inspiratie in alegeri in momente din viata, inspiratie la rascruci de drumuri, inspiratie in idei, cand ma uit la patru imagini care par sa transmita ceva, dar nu imi dau seama ce. Despre inspiratie in general.


Si bineinteles despre momentele cand avem inspiratia sa fim neinspirati...


Si nu in ultimul rand despre clipele cand neinspiratia ne inspira neincredere.

Your love means everything...

(in traducere "Romantismul la romani...intr-o dupa-amiaza plicticoasa de duminica, dupa pranz si paharelul din fiecare zi)

"Sa nu-ti faci impresii gresite...
Sunt alaturi de tine si nu te neglijez. Nici indiferenta nu-mi esti.
Stiu ca dorm, dar dorm ca sa te visez.
Stiu ca nu stau langa tine. Stau in spatele tau ca sa-ti protejez gandul. Sa-ti pazesc privirea. Sa-ti aud murmurul apei si sa-ti simt mangaierea soaptei.
Tu esti viata mea si mereu vreau sa fiu cu tine, sa simtim impreuna, sa ascultam melodia batailor inimii mele, sa ne......."

....ce cã.....cat? Femeie, ma lasi cu astea? Citeste in gand ca sunt obosit. Pot sa ma odihnesc si eu putin, ca doar nu am iesit cu tine ca sa-ti aud aberatiile si poeziile cu amor lacrimogen? Am iesit doar ca sa nu-ti mai aud gura...
(...20 de ani cu ea...nu mai suport!)


Cat timp iubim?

Autoportret

...imi plac desenele animate!

Psychedelic night

...
Toti visam cand dormim, dar nu toti ne dam seama. Toti visam cu ochii deschisi, si toti ne dam seama. Toti ne visam visul, dar foarte putini si-l traiesc. Despre vise am mai vorbit si mi-e teama ca devine un cliseu. Un cliseu pentru nevisatori si doar o alta poveste pentru cei ca mine. Dar despre vise devenite realitate nu am mai vorbit si putem fenta cliseul.

Nu mi-am numarat niciodata visele. Cu siguranta nu le-as putea tine evidenta. Dar unul singur nu-l voi uita niciodata. L-am simtit pe sub piele. L-am trait si e al meu. As incerca sa-l descriu, dar imi este imposibil, asa cum este imposibil sa exprimi o traire, un fior, sau o emotie.

Am visat sa traiesc o noapte psihedelica. Am trait visand acea noapte psihedelica. Timp de cateva ore am fost rapit de luminile laserelor, acordurile chitarilor si bataile tobelor. De voci psihedelice si de distorsiunile clapelor. Rapit de aplauzele a douasprezece mii de suflete in ritm cu muzica si de emotiile primei intalniri cu un idol. Timp de cateva ore am fost un copil cu jucaria preferata in mana. Mi-as dori sa raman copil, iar jucaria sa nu se strice niciodata...

Apoi am visat muzica. Visez mai mereu muzica. Adorm pe muzica, iubesc pe muzica, traiesc pe muzica. Dar nu mi-am pus niciodata intrebarea ce este muzica, sau care este scopul ei. Ma multumesc sa o simt si sa ma identific in ceea ce ascult. Se spune adesea ca haina il face pe om De ce nu muzica? Oare nu ne putem da seama de superficialitatea unei persoane dupa muzica pe care o asculta? Oare nu ne putem da seama de inteligenta altei persoane dupa muzica pe care o asculta? Daca nu, de ce s-au inventat atatea genuri de muzica? Oare nu pentru a ne diferentia unul de altul si pentru a ne indentifica personaltatea? Eu cred ca fiecare dintre noi ascultam muzica dupa cum ii bate inima. Mie imi bate psihedelic, in mii de acorduri si culori...

"Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus şi despre ce e imposibil a tăcea." (Victor Hugo)
...........................................................................
Roger Waters - the creative genius of PINK FLOYD
The Dark Side Of The Moon
Live 2007

14.aprilie.2007, Budapesta
Papp Laszlo Arena


"Come on you boy child, you winner and loser, come on you miner for truth and delusion, and shine!"
(Shine On You Crazy Diamond - Pink floyd, 1975)


"Hey you! Don't tell me there's no hope at all
Together we stand, divided we fall."
(Hey You - Pink Floyd, 1979)


"You believed in their stories of fame, fortune and glory.
Now you're lost in a haze of alcohol soft middle age
The pie in the sky turned out to be miles too high.
And you hide, hide, hide,
Behind brown and mild eyes."
(Paranoid Eyes - Pink Floyd, 1983)

Underground

Te-am cautat la suprafata, dar nu te-am gasit.
Am coborat in underground cu un gand aiurea si o speranta in piept.
Aici ti-am visat umbra venind.
Dar ai luat grabita metroul viselor aruncand doar o privire in urma.


Asteapta-ma la urmatoarea statie si voi veni cu primul gand.
Sau voi ramane singur in underground-ul subconstientului meu ca sa ma cauti tu.

Paula

...
...este o veche prietena, sau cunostinta....sau prietena. Nici nu mai stiu ce ii. Dar veche e sigur. Poate prieteniile sunt ca vinul. Poate cu cat sunt mai vechi cu atat sunt mai bune. Dar poate prieteniile sunt ca fructele. Dulci si gustoase doar la inceput...


Ne-am cunoscut intr-un mod bizar si ne-am imprietenit foarte repede. Poate si datorita faptului ca, desi e uneori timida, e foarte comunicativa. Se intampla in urma cu cinci ani, iar lucrurile s-au schimbat oscilant pana in ziua de azi. Dar povestea a continuat si intr-una din zile ne-am intalnim in parcul de copii. Eu eram doar in trecere, dar ea nu. Ea era "acasa", in locul unde se simte cel mai bine si unde zambetul ii reapare pe fata oricat de trista ar fi. Am zis trista? Sincer, nu stiu care e fata ei trista. Nu am cunoscut-o trista si nu am vazut-o vreodata trista. Are un suflet mare, de copil, desi ar vrea sa para altfel. Dar inocenta ochilor ei si chipul de copil o tradeaza.

Cum e si normal, Paula preia si naivitatea si incapatanarea varstei copilariei. De multe ori isi intra prea mult in rol si uita unde este si unde vrea sa ajunga. Dar are un har de a te face sa ii uiti repede defectele si sa ii apreciezi doar calitatile.


Daca te lasi condus de regulile jocului ei te poate face sa zambesti chiar si intr-o zi innorata si te poate face sa razi chiar si pe furtuna. Ea poate fi cu usurinta soarele ce rasare in dimineata, dar totodata si norul negru care ameninta cu ploaie intr-o zi de vara.

Haos si Ordine

Haos...
...o insiruire de ordini, ordini dezordonate, amestecate, invinse. Sentimente ciudate si confuze. Lumina oarba. Intuneric schiop si umbre sterse. Pasari fara aripi, fluturi fara culori. Jocuri fara copii si animale fara stapani. Strazi fara pietoni, cartiere fara blocuri. Noapte fara luna si zi fara soare. Cer fara senin.

Ordine...
...o insiruire de haosuri puse in ordine.

Haosul si Ordinea...
...un colt de liniste.

"Haos este denumirea oricărei ordini care produce confuzie în minţile noastre."

Restaurant...

Un restaurant negru, nu unul colorat. Nu unul cu vitrine mari, ci unul cu geamuri mici.....sparte. Nu unul cu reclama luminoasa, ci unul cu reclama ruginita. Nu are usa de acces, ci doar o gaura mare in zidul de caramida.

Si totusi intram...
Dar nu ne intampina valetul, ci intunericul. Iar chelnarita blonda e doar o raza de soare. Nici scaune nu sunt. Nici mese.

Si totusi ne asezam...
Dar nu ne serveste nimeni. Nu sunt nici bucatari, ci doar sobolani. Mucegaiul a luat locul carnii, iar multimea de sticle suspina dupa un strop de gin.

Si totusi platim...
Platim pentru ceea ce facem, dar nu ne atingem de bani. Ne ridicam, desi nu am stat jos, si plecam. Plecam satui, desi nu am mancat sau baut. Suntem multumiti, desi nu am fost serviti. Este un altfel de restaurant. Un restaurant negru, nu unul colorat...